Cum alegem/decidem potrivit pentru noi

 by Psiholog Florina Pascariu

Știm cât de complicat poate fi uneori să iei anumite decizii. Te frămânți, te gândești, trec zile, săptămâni și tu tot nu ai luat nicio decizie. Te gândești cum să faci, ca decizia pe care ai luat-o în legătură cu problema/situația să fie cea mai bună/corectă. Însă de multe ori, chiar după ce ne-am frământat, ne-am gândit, am ales, ni se întâmplă ca decizia cea ”corectă” să nu fie cea de care aveam nevoie în momentul respectiv. Ne încăpățânăm să fim cei mai buni, vrem totul deodată, când de fapt lucrurile trebuiesc luate treptat. E valabil cam în orice situație, fie la serviciu, fie în avansarea în carieră, sau chiar decizia în ceea ce privește o anumită problemă.

Pentru a ne fi mai ușor atunci când vrem să luăm o decizie importantă, am scris mai jos câteva recomandări pentru voi.

Câteva recomandări pentru o decizie potrivită:

•       Dă-ți timpul de care ai nevoie pentru a te decide (vei observa că timpul te va ajuta să iei deciziile potrivite)
•     Asigură-te că te-ai gândit la toate variantele posibile
•     Cere părerea unei persoane de încredere sau unui specialist
•     Fă tot posibilul să instaurezi pacea între minte și suflet, astfel vei ajunge la un echilibru care să îți permită să alegi în cunoștință de cauză
•     Scrie-ți valorile pe o foaie de hârtie în ordinea importanței și alege în funcție de acestea
•     Prietenia poate fi o sursă de sprijin, alege să te întâlnești cu un prieten drag și să discuți despre ceea ce te frământă

Mama mereu îmi spune ”nimic nu este imposibil, dacă ai încredere în inima ta”, iar eu îi spun că inima și sufletul vor, pe când mintea știe să discearnă! Cu alte cuvinte, trebuie să existe un echilibru între rațiune și suflet/inimă. Dacă sufletul e gol și prins în capcanele tristeții, rațiunea nu va mai putea face față și va decide cum va vrea ea, împinsă de durere și de suferință.

Totodată studiile arată că relatiile, dar și deciziile ne sunt influențate de tipul de personalitate, dar dacă îți înțelegi caracterul, și te ghidezi după valorile tale, poți face alegerile potrivite și poti interacționa mai bine cu cei din jurul tău.

Cu dragă inimă,
Psiholog Florina Pascariu

Ne plictisim pentru că am uitat să ne jucăm:

By Psiholog Florina Pascariu

Ce ne transmit copiii prin joc

V-ați  întrebat vreodată de ce oamenii mari se plictisesc și copiii niciodată? Să vă dau un exemplu dacă un adult sau un adolescent are de învățat ceva nou, fie că este pentru serviciu, fie că este o limbă străină sau pur și simplu ceva pentru el, învățarea devine serioasă. ”Acum sunt serios, trebuie să mă apuc de învățat și o să îmi ia ceva timp.” Drept urmare învățarea limbii străine devine o problemă ce se transformă în chin. Pe când la copii e mult mai simplu. De multe ori ni se întâmplă să învățăm de la ei. Probabil că vi s-a întâmplat măcar o dată să intrați în lumea lor și să vă simțiți, liberi, detașați, încât nu v-a venit a crede cât de bine v-ați simțit în rolul de copil. Pe de altă parte dacă aveți copii, sigur le-ați spus măcar o dată, fără sa vă dați seama: ”fii serios și nu te mai juca așa sau stai locului liniștit” și ei au continuat să se joace în felul lor, cu obiecte la care poate nici nu v-ați gândit că ar putea să se joace, sau cu orice altceva din jurul lor. Ca atunci când eram mici și făceam avioane din hârtie, sau o făceam pe-a vânzătorul sau inventam jocuri pe loc.

De ce? Pentru că copiii de când se nasc sunt curioși și au abilitatea de a învăța totul prin joc. Lor le este mult mai ușor să învețe prin felul acesta și de aceea prind și repede și totodată nu se plictisesc. Dacă îi spui unui copil să stea locului, acesta nu va sta, va vrea să exploreze mai mult. De aceea atunci când le spuneți copiilor de exemplu să nu atingă ceva sau să nu facă nu știu ce lucru, ei din contră, fac acel lucru, pentru că sunt curioși.

Ce avem de învățat de la copii?

- în primul rând că ei învață mai simplu prin diferite metode și ne putem inspira de la ei

- observând felul lor de a fi, de a se juca, știm cum să ne raportăm la mediul lor de învățare

- că învățarea prin joc poate fi un exemplu de urmat pentru adulți pentru a nu mai lua în serios lucrurile, ci prin joacă

- prin felul în care se joacă ne putem da seama dacă copilul ne transmite ceva (de pildă emoțiile sunt deseori puse de copil în propriul joc, fie este supărat din cauza a ceva/cuiva, furios sau simte nevoia de afecțiune, de a fi iubit, etc.)

În concluzie copiii vor avea rezultate mai bune dacă învățarea va fi prin joc, urmată de câteva reguli și puțin efort (în funcție de rezultatele pe care și le doresc). Pe când adultului îi va fi și lui mult mai ușor dacă va renunța la vechea meodă pe care o știm cu toții "sunt serios – învațarea este o problemă – învățarea devine un chin".

Așa încât nu uitați să vă jucați din când în când!

Cu drag,
Psiholog Florina Pascariu
Cabinet de Psihologie Florina Pascariu