Câte reflecții nu se cuprind în fața acestui sfârșit

Fii într-atât de bun cu tine încât nu lăsa răutățile oamenilor să-ți atingă sufletul. Dacă te-ai născut cu această virtute, bunătatea, află că ești un om bogat. Nu lăsa răutatea, afurisenia, zgârcenia, invidia și viclenia să ți-o fure. Bunătatea este un simț (un sentiment) pozitiv cu care te naști sau o caracteristică pe care o poți dobândi pe parcursul vieții. Fii atât de bun cu tine încât să nu lași pe nimeni să te rănească, să îți fure pacea inimii, să îți creeze fel de fel de complexe şi să îți taie aripile. Fii atât de bun cu tine încât să te preţuiești mai presus de orice părere negativă, de orice judecată şi de orice atac împotriva ta. 

Bunătatea și dragostea nu sunt atribute ale inteligenței.

Sunt oameni inteligenți, care au acces la informații tot timpul, cu toate astea în viața lor primează eul. Ei știu ce înseamnă a fi bun, ba chiar folosesc acest lucru în interes personal pentru a obține anumite lucruri. De multe ori acesti oameni fac aceste lucruri fie din propria răutate sau fie pentru că alții s-au purtat la fel cu ei cândva. Sunt oameni care au acumulat frustrări de-a lungul timpului și orbiți parcă de răutate procedează la fel cu ceilalți. 

Pentru acumularea experiențelor de acest gen, o soloutie ar fi analiza proprie a gândurilor și a comportamentelor. De asemenea foarte importanta este conștientizarea a ceea ce se întâmplă cu sinele, după care urmează acceptarea și schimbarea comportamentului.

Să fim buni unii cu ceilalți cât mai suntem oameni pe pământ. Fii tu însuți, crede în bunătate și ea va veni. 

Imagine: Trilulilu 

Romantic în Veneția

”Prefer să fiu in Veneția într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă”

Bine a mai spus Herman Melville în anul 1857, la fel spun și eu. Și asta pentru că, s-a nimerit ca în City break-ul nostru să plouă. Și nu unul oarecare, ci unul din acela cu pelerină și papuci de apă. Dar chiar și așa, tot ți se pare frumos să te plimbi prin cotloanele Veneției.

Eeh, mi s-a făcut dor de cel mai romantic și unic oraș pe apă din lume. A fost în martie, anul acesta și m-am gândit să împărtășesc cu voi din experiența mea. E bine de știut, că cea mai aglomerată perioadă, este din luna mai până în luna septembrie. Veneția este un oras foarte vizitat, de oameni din toate colțurile lumii și asta nu e de mirare. Indiferent de lună, este bine să vă luați cu voi, în bagaj o pelerină și niște papuci de apă. (găsiți și acolo, dar ar fi mai safe să aveți la voi)

Basilica San Marco

Trei zile am mers întruna pe străzile și împrejurimile pieței San Marco. La fiecare colțișor vezi câte un magazin cu suveniruri, magazine cu haine de firmă (mai ceva ca în Paris), câte un restaurant sau bar la care vezi câte un om cum sorbește din cafeaua lui aromată și nu se grăbește să plece de grabă nicăieri. 

E fascinant de-a dreptul să mergi prin apă seara și a doua zi să vezi toate străzile aproape uscate. Și asta pentru că au cu ce, au canale speciale pentru curățarea străzilor. 

Piața San Marco în apă 

Piața San Marco este principalul punct de atracție al Veneției. Aici se află foarte multe muzee. În trei zile nu ai timp să le vizitezi pe toate și să te bucuri și de Veneția la pas. Noi am luat patru muzee (istorie și artă), care le-am vizitat pe grabă pentru că nu ne mai permitea timpul. 

Puntea Suspinelor

Insulele Murano și Burano

A treia zi am fost norocoși pentru că soarele a surâs alături de noi în călătoria din Murano și Burano, două insule deosebit de frumoase. E musai să le vizitați, pentru fotografiile inedite și pentru sticla de Murano care se fabrică aici. Veți avea ocazia în această mini excursie să vedeți cum se fabrică sticla venețiană (bibelouri și bijuterii).

Fotografii realizate de: Alex Pascariu.

Când ajungi la capătul puterilor - Poveste terapeutică

Când am cunoscut-o pe Brenda, mi-a spus:

- Am ajuns la capătul puterilor.

Viața este dură când ești o mamă care-și crește singură copiii, mai cu seamă când fostul soț se mută dincolo de ocean, nu are contact cu copiii și nu asigură niciun sprijin financiar. Brenda s-a dedicat muncii, în parte pentru că-i plăcea și în parte pentru că avea nevoie de bani. A făcut ascensiunea profesională de la un serviciu în esență de secretariat la unul de asistent personal al directorului executiv al unei mari corporații, însă cariera ei nu a fost lipsită de stres. 

Cei doi copii ai ei, ajunși la sfârșit de adolescență, erau o problemă. Fiul era la pușcărie, sub acuzație de infracțiuni în circulație și amenzi neplătite. Fiica ei era dependentă de droguri și renunțase la studiile universitare. Brenda nu putea să înțeleagă, și nici cei care o cunoșteau, căci nu exista nicio umbră de îndoială că fusese o mamă bună căreia îi păsa profund de copiii ei și care căutase să le inculce valori sociale solide. Unde greșise? Ce-ar fi putut să facă mai mult? Întrebările ei nu făceau decât să-i sporească sentimentul de neputință.

Stresul și grijile n-au întârziat să-și arate urmările și Brenda a început să manifeste un tremor în mâna dreaptă. În mod straniu, tremorul se producea numai în mâna dreaptă și numai când alții o priveau scriind. În astfel de momente, tot ce-și dorea era să fugă și să se ascundă. Medicii nu au putut găsi nicio cauză fizică pentru tremorul ei, ceea ce a făcut numai să-i sporească anxietatea. De ce nu putea descoperi nimeni problema ei? Cu cât încerca mai mult să afle ceea ce nu avea, cu atât se îngrijora mai mult și îi creșteau dubiile și descurajarea.

Brenda își lua foarte în serios munca ei și misiunea ei de mamă - două roluri care păreau să-i definească viața în totalitate -, ceea ce sporea stresul. Când am întrebat-o ce făcea de plăcere, răspunsul ei a fost simplu: nimic. Când am întrebat-o ce obișnuise să facă pentru plăcerea ei, mi-a spus că de mult timp încoace nu se bucurase efectiv de ceva. Când am poftit-o totuși să-și amintească un moment de fericire sau plăcere din copilărie, ceva interesant s-a produs.

Și-a amintit cum se dădea în leagăn într-un parc. I-am cerut să închidă ochii și să-și imagineze scena cât de clar putea. Mi-a descris mireasma ierbii și o senzație de adiere dulce de vânt pe obrajii ei în timp ce se balansa înainte și înapoi. mi-a explicat ce frumos era să aibă pe cineva acolo care să-i împingă leagănul. Se simțea specială, ca și cum ar fost acolo cineva numai ca să-i ofere ei sprijin, siguranță și bucurie.

I-am arătat niște benzi desenate cu Garfield, în care pisoiul stătea singur pe un leagăn care nu se mișca și își zicea: "Uneori am nevoie în viață de o mică împingere." Leagănele ca și viața, își au susul și josul lor, înaintele și înapoiul lor. Uneori ies de pe traseul lor sau își pierd echilibrul și cursa ar putea să nu fie întotdeauna atât de lină cum speraserăm. Nu pot fi controlate totdeauna exact cum ne dorim, căci există factori dincolo de capacitatea noastră de control, cum ar fi lungimea funiilor, forța vântului sau uniformitatea mișcării și presiunii aplicate de cel care împinge. În general, cu cât ne legănăm mai tare, cu atât mișcarea e mai bună și reușim să o facem mai ușor, dar leagănele au și obiceiul de a-și încetini mișcarea, de a trece peste orice mișcare necontrolată și a se centra din nou, chiar dacă noi nu facem nimic în acest sens.

Faptul legat de viața Brendei era că existau anumite lucruri pe care nu putea să le schimbe - și unele pe care putea. Având în vedere că era posibil să-și schimbe sentimentele și să-și redobândească acele experiențe anterioare de a fi relaxată și lipsită de griji, am îndrumat-o să găsească un parc lângă casă în care să existe un leagăn și unde să-și poată petrece ceva timp în fiecare zi, dându-se în leagăn. 

Când s-a întors la următoarea consultație, mi-a spus:

- Știu ce-mi cereți să fac. Am auzit odată pe cineva spunând că, atunci când ai ajuns la capătul puterilor, este timpul să aduni toate rămășițele pe care le mai ai și să îți dai un impuls.

Poveste terapeutică după 101 Healing Stories for adults de G.W. Burns

Cu drag, 

Psiholog Florina Pascariu

Programări: 0754 468 445

Nu există copii răi - Ce presupune o relație sănătoasă cu copilul tău?

Este și o carte scrisă cu acest titlu, pe care o recomand părinților care întâmpină dificultăți în relația cu copilul. "Nu există copii răi" este o carte scrisă de Janet Lansbury care oferă câteva soluții eficiente părinților, pentru a reacționa la comportamentele dificile ale copiilor. O relație sănătoasă și armonioasă cu copilul nostru presupune implicare, atât pe partea de dezvoltare afectivă cât și pe partea de socializare, limbaj, autoservire, dezvoltare cognitivă şi dezvoltare motorie. Specialiștii în psihodiagnostic spun că până la vârsta de 6 ani trebuie să ne preocupăm în special de aceste arii de dezvoltare precizate mai sus.

Factorii de care depinde, în cea mai mare măsură, dezvoltarea afectivă sunt dragostea şi autoritatea. Echilibrul dintre acești doi factori formează atașamentul securizant la copil, practic de aici vin siguranța și încrederea în sine a copilului. Un copil se simte securizat atunci când știe că mami și tati îl iubesc, îi spun că se gândesc la el atunci când nu sunt lângă el, își iau la revedere și totodată îi spun pentru cât timp sunt plecați și când se întorc. Acestea sunt doar câteva lucruri, importante de altfel, care fac parte din dezvoltarea afectivă a micuțului, și anume formarea unui atașament securizant la copil.

Tipuri de atașament:

Tipul de atașament se dezvoltă până la vârsta de 3 ani. Acesta poate fi de tipul sigur-securizant, evitant, anxios-ambivalent și dezorganizat-dezorientat.

Copiii cu un atașament sigur-securizant au părinți afectuoși și răspund pozitiv la nevoile lor. Adultul care îngrijește copilul comunică și se adaptează situației. De exemplu un copil poate avea nevoie de dragoste, alint, reasigurare, pe când altul poate prefera să fie lăsat singur. Copiii care dezvoltă atașamente sigure față de adulții care îi îngrijesc tind să protesteze împotriva separării și manifestă bucurie când se reîntâlnesc cu aceștia.

Copiii cu atașament evitant au părinți care sunt fie insensibili la semnalele lor, fie încearcă din greu să îi mulțumească. Deoarece copiii nu sunt capabili să le împlinească nevoile, ei dezvoltă o imagine negativă față de ceilalți din jur. Astfel se închid în sine, explorează rar mediul înconjurător, și foarte rar sunt pozitivi cu persoanele străine. Ei tind să nu protesteze împotriva separării față de cei care îi îngrijesc și nu își mmanifestă entuziasmuul când aceștia se întorc.

Copiii cu atașament anxios-ambivalent tind să fie rezultatul comunicării necorespunzătoare a părintelui care uneori este afectuos în mod corespunzător, alteori este nepăsător. Copiii anxioși-ambivalenți au adesea părinți care sunt preocupați de propriile probleme, cum ar fi conflictul relațional, divorțul sau abuzul de substanțe. Aceste situații dezvoltă sentimente de îndoială, nesiguranță și ezitare, copiii crezând că sunt vinovați pentru situația părintelui și inconsecvența sa în relația cu ei. Copiii anxioși ambivalenți se tem să exploreze mediul dacă sunt singuri, protestează vehement împotriva separării de părinți și sunt ușurați și furioși în același timp când aceștia se întorc.

Copiii cu atașament dezorganizat / dezorientat au un comportament clar dezorganizat părând că nu mai au nicio relație cu persoana care îi îngrijește. Au adesea manifestări cum ar fi privirea fixă, mișcări stereotipe sau învârtirea în cerc. De asemenea manifestă un comportament contradictoriu atunci când se reîntâlnesc cu mama după separare. De exemplu, copilul este fericit la reapariția mamei și își dorește să fie luat în brațe, apoi îi întoarce spatele și se uită dezorientat. Studiile spun că un procent foarte ridicat al părinților cu copii dezorganizați prezintă traume psihice nerezolvate, din copilărie. Ca urmare a experiențelor traumatice trăite în trecut, aceștia sunt anxioși, temători, influențând astfel și comportamentul copiilor care devin adesea alarmați și speriați. Alte cercetări au demonstrat că un procent foarte ridicat care au fost abuzați fizic, sau ai căror copii suferă de boli psihice sau abuz de substanțe, se regăsesc în acest tip de atașament.

Pe de altă parte implicarea în dezvoltarea socială a copilului ușurează implicarea părintelui în dezvoltarea acestuia din etapa următoare.

În concluzie o relație sănătoasă și armonioasă cu copilul este influențată de stabilitatea securității atașamentului de-a lungul timpului, dar și de implicarea continuă în dezvoltarea acestora.

Psiholog Florina Pascariu

Bibliografie: Psihologia Dezvoltării - Ann Birch

Metode de diminuare a stresului cauzat de locul de muncă/viața cotidiană

Observăm în jurul nostru cum factorii stresori sunt tot mai mulți. Pe lângă zgomotul cotidian, aglomerațiile din autobuz și magazine, facturile care așteaptă să fie plătite, traficul intens și mulți alți factori stresori ce ne afectează în viața de zi cu zi, se întâmplă adesea ca și jobul să îți poată da stări de disconfort, multe task-uri de îndeplinit sau neînțelegeri cu șefii, colegii. Acești factori stresori ne pot afecta din punct de vedere psihic și emoțional.

Ca să înțelegem mai bine conceptul de stres, mai jos aveți prezentate nevoile unui angajat la locul de muncă. Este necesar să știm că atunci când persoana este privată de satisfacerea nevoilor psihologice de bază, ea experimentează stresul. Însă, dacă nevoile sunt satisfăcute prin interacţiunea sănătoasă cu alţi oameni şi cu societatea, atunci individul devine o fiinţă umană împlinită şi sănătoasă din punct de vedere psihosomatic.

Ca să înțelegeți mai bine, am atașat o imagine cu Piramida lui Maslow care explică nevoile principale ale oamenilor:

Personal recomand câteva idei/metode de diminuare a stresului:

Fă-ţi timpul tău personal!

• Ca de ex: Mergi la o şedinţă de masaj, sigur o să-ți prindă bine!
• Rezervă-ţi timp doar pentru tine, fără ca să fii deranjat/ă de telefoane, fără emailuri, etc. Timp în  care poţi să citeşti o carte, ca de exemplu un roman de dragoste sau ceva pozitiv.
• Notează-ţi într-o agendă câteva dorinţe/vise, citeşte-le şi fă ceva pentru acestea în fiecare zi.
• O baie relaxantă, cu lumânări parfumate şi petale de flori. 
• Relaţionează, ţine legătura cu cei dragi. Faceţi ceva împreună, ieşiţi la munte, la o distracţie. Vorbeşte cu cineva drag ţie.
• Motivează-te! Cum? Fă-ţi un cadou atunci când ai făcut ceva bine/ft bine la locul de muncă sau în viaţa de zi cu zi.
• Zâmbeşte 
• Iubeşte un animal, o floare
• Mergi la un spectacol de operă, la teatru! 

Recomandări titluri de cărți:

Citeşte o carte care să te influenţeze în mod pozitiv sau care sa te delecteze pur si simplu:

1.  Forta gandirii pozitive - Norman Vicent Peale
2.  Poti sa-ti vindeci viata - Loise Hay (la care recomand sa va uitati si la filmuletul Loise Hay pe  care il gasiti pe internet, dureaza o ora, este vorba despre povestea autoarei.)
3.  Cum sa-ti intaresti încrederea în tine (practica psihologica)
4.  De la bine la excelent - Zig Ziglar (ador cartile de la el)
5.  Putere nemărginită - Anthony Robbins
6.  Descoper forța din tine (vol. 1 si 2) - Anthony Robbins
7.  Te iubesc - roman de dragoste
8.  Emoțiile și sănătatea -  Osho
9.  Atitudinea este totul - Jeff Keller
10.  Cartea gesturilor - Peter Collet (practica psihologica)
11.  Cum să ne eliberăm de frica de ceilalți (practica psihologica)
12.  Intrebările sunt de fapt răspunsuri- - Allan Peace
13.  Farmacie pentru suflet - Osho
14.  Cu mănusi - Mihaela Nicole (cum sa te porti in societate)
15.  Ținuta pentru succes Mihaela Berciu 

În cazul în care simţi că ai o stare de anxietate continuă, manifestată prin tristeţe, incapacitatea de a lua decizii, de a face lucruri, teamă şi frică, mergi la un psihoterapeut care te va ajuta să identifici problema/problemele şi care te va ajuta în găsirea soluţionării problemelor. 

Cu drag,
Psiholog Florina Gabriela Pascariu