luni, 10 aprilie 2017

În lumea poveștilor – timp pentru copilul meu



În lumea poveștilor – timp pentru copilul meu

Dacă în articolul anterior, pe care îl găsiți aici, v-am povestit despre primii trei ani din viața copilului, așa cum v-am promis, am revenit cu câteva idei, în ceea ce privește timpul petrecut alături de copilul nostru. Știm foarte bine că în ziua de astăzi totul se derulează într-un ritm foarte alert, în minte avem mereu o listă cu ceea ce trebuie să facem, și astfel uităm să petrecem timp de calitate alături de cei dragi. Copilăria este cea mai importantă parte a vieții unui om, deoarece este etapa în care un individ se formează și își creează aspirațiile pentru când va deveni adult. De aceea este important ca și părinte să ne implicăm activ în dezvoltarea copilului nostru.   


Iată câteva sfaturi, câțiva pași de urmat, când vine vorba de timp petrecut alături de copilul nostru. Să luăm ca exemplu concret povestea sau poezia spusă sau citită copilului.

Puneți copilului o întrebare simplă la începutul poveștii, cum ar fi: "Vrei să-ți spun/citesc povestea despre Cenușăreasa?" sau "Ți-ar plăcea să-ți spun o poveste despre un elefant?". Dacă aveți o carte cu poze, aratați-i o poză semnificativă și întrebați-l de exemplu: "Cum se numește animalul despre care este vorba în poveste?" sau "Iți place acest animal?". În acest fel, copilul participă la poveste și va fi probabil interesat de ea. Pe masură ce copilul crește, răspunsul la întrebarea pusă la începutul poveștii de dvs. va putea fi dat eventual de către copil la sfarșitul povestii.

Fiți pregătiți să-i răspundeți copilului la întrebările puse, căci copiii au întotdeauna întrebări de pus. Dacă știti răspunsul, dați-l pe loc, iar dacă nu căutați-l în dicționare, enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu locurile unde "pot fi căutate răspunsuri la întrebări" și va ști să le caute singur când va putea să citească.

Faceți comentarii asupra poveștii, dar nu prea multe în timpul acesteia, căci povestea este importantă. Din timp în timp puteți sublinia personajele, scenele sau activitățile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine să le aratati pe pozele aferente poveștii persoanele/animalele/plantele din poveste și poate, pe o altă poză să-l puneți să recunoască personajele pe care i le-ați arătat anterior.

Puneți o întrebare la sfarșitul poveștii, care să-i dezvolte imaginația copilului. Poate fi o idee de continuare a poveștii, de genul "Și ce crezi tu că s-a întamplat mai departe?" sau o alta idee de dezvoltare a poveștii, cum ar fi: "Oare ce s-ar fi întâmplat cu Pinochio dacă nu ar fi mințit și nu i-ar fi crescut nasul?". Chiar și părerea copilului despre poveste este binevenită, cum ar fi "Iți pare bine că Scufița Roșie a scăpat cu bine din gura lupului?"


Copilăria este o lume de miracole și de uimire, a creației și a poveștilor scăldate în lumină, iar noi părinții suntem îndrumători în lumea celor mici.

Cu drag,
Psihoterapeut Florina Pascariu

Servicii psihologice: 

Sursa: cartea Mama și copilul Ghid de creștere a copilului mic
Dr. A.J.R Waterston

vineri, 7 aprilie 2017

Primii 3 ani din viața copilului sunt foarte delicați






Primii 3 ani din viața copilului tău sunt foarte delicați

Foarte important de știut, după primii trei ani de viață, creierul copilului ajunge până la 90% din greutatea unui creier de adult, așa că nu-i de mirare că în acești trei ani copilul iși dezvoltă capacitatea de învățare.


Atunci când părinții le vorbesc, le cântă sau le citesc copiilor, creierul este "pe recepție", adică se creează legături noi între celulele nervoase, iar legăturile vechi se întăresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie susținut nu numai printr-o alimentație adecvată copiilor ci și printr-o bună stimulare a simțurilor, cum sunt auzul, văzul, simțul tactil, gustul sau mirosul.
Exemplul părinților este esențial în formarea copilului

Atitudinea pozitivă a părinților față de literatură și de citit în sine este de asemenea un factor ajutător în procesul de învățare, chiar și numai prin entuziasmul arătat de părinti pentru cărti. Copiii care-și văd părintii citind cu plăcere vor învăța astfel că cititul este ceva distractiv și vor fi mai târziu receptivi la învățarea lui în școală.


Orice părinte trebuie să înțeleagă că joaca este de fapt "munca" copilului, iar învățarea este mai ușoară cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepădat, așa că încurajati-l/ajutati-l pe copil să învețe o poezioară, un cantecel (de ce nu chiar și în altă limbă, fără însă a face o întreagă tevatură din asta) sau chiar să "regizeze" o mică piesă de teatru pentru familie.






Doctorii încurajează cititul poveștilor de către părinți, ca pe o adevărată metodă de stabilire a legăturilor dintre părinte și copil, în plus, cititul poveștilor sau răsfoirea împreună a unei cărți cu poze pentru copii dă prilejul petrecerii unor clipe fericite împreună cu copiii. Părinții nu sunt însă singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales dacă programul lor este încărcat. Bunicii sau orice altă persoană care se ocupă de copil ii pot citi acestuia sau chiar să-i spună povești.



În următorul articol vom afla prin pași mărunți, cum anume putem intra în lumea poveștilor celui mic. Până atunci te invit să faci o călătorie în lumea poveștilor aici.
Cu drag,
Psihoterapeut Florina Pascariu

Sursa: cartea Mama și copilul Ghid de creștere a copilului mic

Dr. A.J.R Waterston

Aceste fotografii superbe au fost realizate de Jolie Photography.

Mulțumim părinților!